h1

Miss Piggy Varianta Ungureasca

mai 20, 2008

Mai tineti minte desenele si filmele cu The Muppets? Si era o purcica foarte simpatica. Da da, chiar de Miss Piggy vorbesc.

Ciudat e faptul ca nu stiam ca a aparut varianta Miss Piggy Reloaded. si culmea. varianta romano-ungureasca. Spre rusinea mea, nu am putut sa-mi dau seama unde prin Romania apare orasul/satul/localitatea “marosvasarhely”. Miss Piggy spune ca e pe meleagurile noastre.

Apropo de Miss Piggy Reloaded si de unguri. mi-am adus aminte de bancul acela cu fotografu’ si unguroaica-mama cu fata sa:

“la mine foteti in fund” :

“iar la fata mea foteti in picioare” :

Oricum, sincer vorbind, nu cred ca e o idee buna sa “foteti” nici una dintre variante, v-o zic prieteneste, asa spre binele vostru.

Later Edit: uitasem sa mentionez ca ea se caracterizeaza ca fiind o “sweet girl”.

Multumesc.

h1

Si Plasticele Se Invata Intre Ele Cum Sa Agate

mai 18, 2008

In speranta ca o sa patrund in misterele psihicului unei plastice m-am apucat sa citesc infama revista pentru fete “Bravo Fata” si uite asa am ajuns la articolul “vraja de dragoste moderna”.. deoarece simt ca ma paste o apoplexie ma chinui sa scriu repede si sa-l postez integral aici (cu mici comentarii personale in paranteze) pentru fetele care nu au fost destul de norocoase sa invete cum sa agate baieti (adica s-au nascut fara fund si fara tzatze) sau pt nenorocoasele care nu au cumparat “Bravo Fata”.. in fine..asta-i articolul:

Va fi ingenuncheant de farmecul tau si te va saruta!!

ai nevoie de: bomboane cu aroma de scortisoara.

cum faci: saruta de 3x cutia/punguta in care sunt bomboanele. Intre timp, imagineaza-ti cum el ia cutia, ia o bomboana in gura si te saruta.

sopteste: Saruta-ma, saruta-ma, stapanul inimii mele. Aseaza-ti buzele peste buzele mele (bwhahahah..”dar vezi sa nu le dai p’ale mele jos”), ca sa le aprinzi (in opinie personala se poate folosi si bricheta..).

Serveste-l cu o bomboana la urmatoarea voastra intalnire si va simti imediat nevoia sa te sarute!

La articolul asta pe fundal era o poza cu Jennifer Garner si cu un Pardaian care o lua in brate. Din gura ei iesea o bula d’aia mare precedata de bule mici unde scria: “yuhuu! la tipul asta, magia a functionat”.. Dupa parerea mea umila, e ceva suspect la mijloc.. desi aveam eu un feeling ca Jennifer Stramba-strambelor cand vrea si ea sa o sarute un baiat se pune pe lins bomboane.

Ma doare sufletul (impropriu spus) cand ma gandesc ca articolul asta a fost scris de fete…pentru fete: “deci prima oara cand o sa fiu la intalnire si o sa servesc un tip cu bomboane, in loc sa ma sarute o sa ma invite la el iar eu o plastica “get-beget” ce sunt o sa cred ca vraja a fost prea puternica. evident ca voi fi de acord ca in fond nu am dat banii degeaba pe bomboanele alea cu scortisoara.”

Varianta a 2a a urmarii ar fi ca tipul sa fie alergic la scortisoara. “iar plastica de mine se va alege cu un cap in gura in loc de mirificul sarut si blowjob-ul inca nestabilit si eu voi da in judecata revista “Bravo Fata” pentru ca nu mi-a dat si alternative”.

Va multumesc.

h1

Si nu se mai termina!

mai 16, 2008

Ade?!?! Inveti?

Ade?!?! Cand te apuci de invatat?!?!

Ade?!?! Chiulesti?

Ade?!?! Ai facut subiecte pentru examene?!

Ade?! Te-ai hotarat la ce facultate te duci?!

Ade?! Vreau sa vorbim!

Ade?! De ce asculti muzica aia ?! (rock/punk)

Ade?! De ce iti sta parul asa de prost?!

Ade?! De ce ai fatza aia asa obosita?!

Ade?! Te-ai vopsit?!

Ade?! De ce mananci chestii d’alea?!

Ade?! Du-te la doctor!!

Ade?! Am gasit iar o bricheta in buzunarul tau. FUMEZI?!?!

Ade?! Ti-e rau?!

Ade?! Da-mi si mie 10 mii!!

Ade?! Ai o minte bolnava!

Ade?! Ce citesti?!

.

.

Ade?! FA CEVA CU VIATA TA!!

Si uite asa vreau sa ma mai lasati in chilu`meu in pace. Si da. As vrea sa am un organ genital masculin sa va injur pe toti care ma sufocati pur si simplu cu prezenta si intrebarile inutile.

Asta a fost realitatea..

“Ade..mi-a fost dor de tine. Ade, mi-ai lipsit azi. Ade, esti un dezastru..dar nu conteaza. Ade? Ai cumva chef sa stam si sa tacem impreuna?”

Asta e visul meu ultrasecret.

h1

Barbatii Care Spun Zi Si Noapte “Te Iubesc”

mai 15, 2008

Am citit mai devreme un blog care pe mine m-a amuzat.

Iubeste BAIATUL care iti spune ca esti “frumoasa” si nu sexy” . Iubeste baiatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas, care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind, care te saruta pe frunte, care vrea sa te arate lumii chiar daca nu esti aranjata, caruia ii este indiferent daca pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit, care in prezenta prietenilor te ia de mana, care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat e de norocos sa te aiba. Iubeste-l pe el, deoarece el te iubeste si probabil ca te va iubi mereu.

Hai sa fim seriosi.. cate fete ar aprecia un astfel de baiat? Sa stii ca e la fundul tau mereu ca un catelus, ca sta noaptea sa te priveasca aproape obsedant (exista asa ceva, nici eu ca fata n-as sta sa-l privesc noaptea). mda, baiatul asta despre care se vorbeste reprezinta genul “pampalau”. Sunt sigura ca fiecare fata a avut in viata ei macar unul care sa fie capabil de lucruri de care se vorbeste mai sus. L-am ignorat complet pentru ca asa suntem noi: fiinte nehotarate; nici prea prea, nici foarte foarte.. nu vrem baieti care sa ni se ofere pe tava si care sa ne arate zi si noapte ca ne iubesc. Astia sunt mult prea plictisitori, where’s the action in this? … parerea mea.

h1

Menage a trois

mai 4, 2008

” Iau cina cu un barbat. Suntem la a doua sticla de Chateau Latour din 1982. Ne aflam probabil la a treia intalnire sau poate la a zecea. Nu conteaza, pentru ca pana la urma se intampla. Inevitabilul.

-Aaa, incepe el.

-Da, intreb eu aplecandu-ma.

Isi odihneste mana pe coapsa mea. E posibil sa se pregateasca “sa puna intrebarea”. Putin probabil, dar nu se stie niciodata.

O ia de la capat.

-Ai vrut…

-Da?

-Ai vrut.. vreoadata sa…

-Ce?

-Ai vrut vreodata sa.. faci sex cu o femeie? ma intreaba el triumfator.

Inca mai zambesc. Dar iata ca intrebarea pluteste in aer ca o miasma de WC. Deja stiu ce urmeaza.

-Cu mine, logic, adauga el. Stii, s-o facem in trei. Apoi urmeaza lovitura de gratie. Am putea s-o facem cu una dintre prietenele tale.

-De ce mi-as dori asa ceva? intreb eu.

Nu ma deranjez sa-l intreb de ce crede ca una dintre prietenele mele ar fi interesata de asa ceva.

- Pai mie mi-ar placea, zice el. Si poate iti va placea si tie.

Nu cred.”

h1

Femeie de aprilie

aprilie 29, 2008

A patra luna. Cea care a consemnat sfertul de an, drumul fara intoarcere, insa instabil, undeva balansand amintirile intre “a se renunta” si “a se continua”. Inradacinata in ploi parfumate entuziast de catre violetul liliacului, prierul nu e deloc prielnic pentru suflete. Se inverzesc de scarba pomii si norii, se instraineaza frigul de cald, luna de soare, ratiunea de instinct. In spatele fiecare dimineti si-a fiecarei draperii, femeia ce straluceste a dragoste si-a nerv, miroase si in aprilie precum miroase mereu - a flori mortuare. Am oasele prea subtiri pentru vantul gandurilor. Am venele prea propice pentru furia fluida. Se nasc mereu femei ca mine. Cu par, fara par, cu maini, fara picioare, inaripate-incornorate, in Tara Minunilor sau Tara Minciunilor, in metrou sau pe saltele zgariate de unghii. E prea brusc, totul e prea brusc. Timpul ar trebui sa vina cu paranteze de inghet si dezghet, intre inainte si dupa, clar delimitate drept trecut si viitor. Prezentul ar trebui sa aiba o paranteza in care sa te poti ghemui sau intinde. Ar trebui sa aiba propriul tavan palid pe care sa cauti puncte si sa le unesti cu degetul.

Tavanul uitarii. SI unde-ar aluneca mai bine paranteza mea decat intre un ranced à la martie si un crud à la aprilie? Finitele ore sa devina nesfarsite, infinitele cuvinte sa devina tacerea in care se scalda limitatele minti. Doar un lac, rotund de primavara. De-atat am nevoie. Un lac pe care sa-l incercam cu degetul, timizi, dar totusi increzatori. Apa sa-i fie rece, dar treptat, sa devina calda, odata cu trupul nostru umed.

De ce nu ne-am inmuia coloanele vertebrale in apa vindecatoare a prezentului? De ce mereu e alb sau negru, ieri sau maine, eu sau tu, eu sau Universul, eu sau tot, totul sau nimic? Ce s-a intamplat cu griul -singurul gri pozitiv- de azi, griul nostru, griul mediocritatii, dar in acelasi timp al comprimisului cu timpul?

Am devenit pensule incapabile sa picteze-n gri, vazand mereu lumina sau intuneric in loc de apus. Singurul moment ce conteaza, oricat de inspaimantatoare ar fi perspectiva abandonarii tuturor punctelor de sprijin ingropate in trecut sau viitor e prezentul, secunda 0 a orei 0. Secunda echilibrata, secunda balansului perfect static a celor doua talere filozofice: hedonismul si existentialismul. Mi-e scarba de carpe diem, mi-e scarba de memento mori sau de Isaia 22:13 “Mananca, bea, si fi fericit, pentru ca maine murim”. Dar daca maine murim? Daca maine nu e? Si in muritorul cu aere de nemuritor secunda nu se va mai zbate niciodata, iar talerele se vor preface în nisipul scurs pe fundul propriei clepsidre. “Cu disperarea incepe adevaratul optimism” si-adevaratul existentialism, pe care-l percep simplist drept dorinta de a fi. Doar tu, cu accesoriile umane sau materiale de rigoare totusi, dar cu propriile picioare drept fundament. In cadrul aceluiasi existentialism, omul e intr-o continua definire, o definitie mereu deschisa. Definirea incepe cu acceptarea imposibilitatii ei, presupun. Cu acceptarea faptului ca “la om -si numai la om- existenta precede esenta”. Mereu suntem, mereu sunt, si dupa predicatul meu preferat, apar numele predicative. Pentru mine sunt, pentru lume sunt în van. Esenta ramane captiva existentei, calaul omului, calaul meu. In timp ce existenta isi arata mandra fata, esenta se-ascunde in spatele ei si ma întreb care e adevarata masca. Desertaciunea traiului sau traiul desertaciunii? Care dintre cele doua cere abandonul? Care va ceda? Fara nimic fix, fara macar o zi definita concret drept a mea, a lui aprilie sau a noastra cum reusesc de fiecare data sa plantez samantele certitudinii? Poate ca certitudinea nu e decat fructul pasivitatii, fructul unei mame neafectate de consecintele gustului amar al propriului fruct. Pana la sfarsitul lunii, raman Aprilia. Pana la final raman om. Tot ce se intampla intre cele doua capete e al meu. Nu poarta niciun nume.

h1

O zi din viata unei trecatoare

aprilie 26, 2008

Astazi in jurul orei 7:50, subsemnata Eu, a facut cu greu ochi..pentru a ma ridica din pat si dupa cum imi daduse mama “indicatii” de a ma duce la biserica sa mi se ierte pacatele.

Am tras niste haine luate la plezneala pe mine, am incercat de a face o fatza demna de iesit in public si mi-am facut curaj de a iesi din casa in jurul orei 8:40.. dar, am facut un ocol. Nu m-am dus la biserica. Sunt o pacatoasa.

Am facut ocolul de aproximativ 180 de grade spre o cofetarie situata pe langa pta Vitan. Mi-am luat o cafea si m-am asezat la o masa afara. Am scos tigarile si o carte (”Bantuitii” - Chuck Palahniuk) , apoi am revenit in starea mea de hipnoza prin acoperirea urechilor cu hands-free-ul de la telefon in care cei de la The Offspring imi spuneau clar si raspicat: Why Don’t You Get A Job?

oh well.. i will get a job ..pretty soon.. i hope.

Inafara de faptul ca era oarecum racoare, pot spune ca era aproape perfect. Ce e mai frumos decat sa incepi o zi intr-un stil relativ urban.. desi din nefericire pentru simturile mele mai puteam sa observ si ce se intampla in jurul meu.. Era o monotonie totala. Aveam impresia pentru un scurt moment ca sunt o pata de culoare. Toti treceau agale. Unii aveau sacosi, altii ghiozdane. Unii vorbeau la telefon, altii vorbeau singuri. Unii treceau fara sa ma observe (spre norocul meu), altii se uitau insistent cum de o persoana mai iese la o cafea si o carte..in mijlocul orasului. Eh, uite ca se poate. Este chiar foarte placut, iar cafeaua mi s-a parut de-a dreptul geniala. Din cand in cand ridicam anevoios capul pentru a-mi arunca o tigara-n coltul gurii si a-mi feri pleata (mi-am parlit-o de cateva ori bune pana acum).

La un moment dat, m-am oprit din citit si ma gandeam la spovedanie, ceva nu e cum trebuie. Cand te duci sa te spovedesti, tin minte ca preotul te intreaba daca ai prea-curvit. Dar nu as putea spune ca am prea-curvit.. si nici ca am curvit putin.. si daca as spune ca am curvit ..te duce imediat cu gandul la “prea curvie”. Deci oricum as da-o la intors preotul imi va spune ca am prea curvit. Deci, sunt o pacatoasa.. deci i’m gonna burn in hell.

Chiar aseara (azi-noapte) vorbeam cu un prieten si chiar despre faza asta cu spovedania..si e ciudat rau: adica tu, daca te spovedesti inseamna ca nu mai poti repeta aceleasi greseli..si daca te duci si nu iti spui toate pacatele, iar nu e bine. Cum spunea si el ca : “delfinii fac sex de placere, asta inseamna ca si ei ajung in iad?” …weelll…spre deosebire de noi, oamenii, asta e singurul lor pacat. Se pare ca unele lucruri sunt facute pentru a ramane nedeslusite.

Mi-am fumat tigara in timp ce filosofam asupra misterului spovedaniei, mi-am terminat capitolul precum si cafeaua. Incepuse sa mi se faca din ce in ce mai frig. Am inceput sa-mi strang putinele lucruri care le aveam pe masa si a inceput sa dispara incet incet acea pata de culoare care era in jurul meu.

Am lasat capul sa-mi cada obosit in jos, numarandu-mi pasii.. devenisem unul dintre ei, dintre cei care treceau monoton pe langa mine…

h1

Incercarea de a iesi din dilema

aprilie 24, 2008

“Incercarea de a iesi din dilema ” este un eseu-incercare, mai mult o incercare cu noroc sa vad daca reusesc un eseu. Am o problema: problema mea sau problema celorlalti? Adica eu sau lumea?

Ca eu sunt lumea, asta e evident, ca doar nu s-o fi nascut lumea inaintea mea. Dar, pot eu oare sa tratez problema altora ca problema mea? Macar la modul medical si tot trebuie sa o tratez altfel.

Pai, veti zice: stai asa,vere, ca la organism functionam cu totii la fel!..Eu stiu?! Da, dar nu pot trata un alt om ca pe propria persoana.. Stiu, avem aceleasi organe, dar cotul meu este unul..pe cand cotul vecinului este cu totul alt cot , nu? Acum nu ca vorbeam despre durerea in cot, adica despre ea vorbeam, dar in acceptiune medicala, nu colocviala, nu??

Sau durerea din suflet, ca tot avea dreptate conu`Creanga .. “mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima”.. pai si aici e aceeasi chestiune, sufletele nu pot fi ca un vorba aia: “toata lumea e un hot”. Sau ce e ala hot? Sau altceva.. Nu ati observat ca de obicei folosim aceleasi cuvinte dar de fapt ne referim la lucruri diferite? (fac o paranteza si mentionez reactia unui taximetrist la vorba mea: “schimbati genul muzical(manelele)”..raspunsul lui: esti roacher?.. raspunsul meu:definiti “roacher” si apoi spuneti daca e de rau sau de bine sa stiu de la ce notiuni si concepte plecam).

Acum deja am pierdut firul “eseului” (vin de la toaleta)..

In sprijinul aberatiilor mele de pana acum vin cu o amenintare la posibila ignoranta a dumneavoastra: “sa nu dea dracu sa fugiti de raspundere ca va caut si-n sapa de lemn!” (am citat un elev de scoala speciala).

h1

Sistem

aprilie 23, 2008

Barbatii fac razboi.

Femeile furnizeaza carne de tun.

Razboiul, creeaza situatii de criza.

Situatiile de criza, provoaca intelectul.

Rezultate intermediare:

1. redresarea economiei.

2. avantul culturii

3. balonarea principiilor nobile [printre care desigur iubirea fata de aproapele]

sau pur si simplu..iubirea.

Rezultate finale:

1.respectul fatza de Institutie.

2.cresterea natalitatii.

Curba:

Femeile furnizeaza carne de tun.

Barbatii trebuie sa porneasca un nou razboi.

…pentru diversitate si echilibru..

h1

Un Raspuns Ce Pare A Fi..

aprilie 17, 2008

Am fost intrebata la un moment dat intr-o discutie filosofica de catre o persoana oarecare:

- In cine ai tu incredere oarba de pe lumea asta?

Am stat…am incercat sa ma gandesc si in acelasi timp ma uitam prin el.

Raspunsul meu a fost:

- Stii…tin un jurnal.

- Nu inteleg legatura..

- Am obiceiul sa tin jurnale de cand eram doar o copila;cred ca aveam vreo 11-12 ani.

- Pai si cum poti avea incredere intr-un jurnal?

- S-a lasat citit de altii exact cand a fost momentul.

- Pai si?… Tot nu inteleg. e decat un obiect.

- El ma asculta in orice problema am. Rade orice gafa as face si e langa mine in orice moment..uneori cred ca ma sustine in orice alegere as face.

- …

- Dar uneori ma face sa plang.

- Sa plangi? Ma, tu vorbesti serios?

- Da. Foarte. Mereu gasesc amintiri care ma ranesc intr-un anumit fel, anumite persoane, anumite intamplari..si uneori parca totul se repeta.

- Nu ma asteptam sa-mi vorbesti despre un jurnal.

- Are si cheitza.