Addicted
aprilie 1, 2008
Marturisesc, sunt dependenta.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu am observat la mine ca dezvolt dependente fatza de anumite lucruri. Ceea ce nu e bine. Orice fel de dependenta, fie ea si o mancare, un caine, o bodega, un tip de activitate, sau cel mai rau, de oameni nu e buna. Ma uit la viata mea din urma, cand eram eu mica si vesela, si tot asa simteam si pe atunci: nici un fel de dependenta nu era buna. Aveam alergie la dependente. Eram rebela si oaia neagra-gri a familiei: libera, solitara, comoda, cum ar spune mai multi adulti din jurul meu:”nesimtita”, facut alergie la orice fel de autoritate, scris comentarii la romana (in sc. generala) pe Metallica,Iron Maiden[..] dat la maximum si tot asa. Din pacate, mama si tata..nici acum nu au inteles ca nu e bine sa continue sa ma bata la cap desi s-a dovedit ca sunt capabila si oricum ce mi se zice..eu tot pe-a mea o tin.
Si acum constientizez ca sunt dependenta de multe lucruri (si voi mai fi mult timp de acum inainte), de fapt: de castravetii acrii , in special de cei de la o vila foarte tare din Predeal. Oamenii aia ma stiu pentru micile mele dependente.
Mai sunt dependenta de vorbitul pe mess cu persoane dragi. Asa ca, atunci cand ma vedeti online nu inseamna ca sunt pusa pe discutii cu toata lumea. Nici macar din bunul simt. Cei pe care ii caut si cu care stau uneori la discutii interminabile, da, sunt speciali pentru mine si pentru ei continui sa frecventez messengerul. Pe urma, sunt dependenta de pisica mea..lipita de mine exact in momentele cand simt nevoia s-o smotocesc, daca mai incepe sa si toarca, m-a dat gata.
Sunt dependenta de ceai cu lapte la micul dejun (atunci cand exista) . Sunt dependenta de ticul de a-mi musca buzele si mai ales sunt dependenta sa am mereu ceasul la mana stanga indiferent unde plec.
Sunt dependenta de orele petrecute cu mine insami, cu picioarele ghemotocite sub patura printre toti ursii mei de plush. Sunt dependenta de a da cate un nume fiecarui lucru important din viata mea de zi cu zi. Sunt dependenta de o carte buna si de muzica in surdina.
Sunt dependenta de a simti. De a ma simti pe mine, de a intelege de ce simt un lucru sau altul si de unde vine. Dependenta de a intelege de ce fac un lucru sau altul, de ce reactionez intr-un fel sau altul. Si de a-i simti pe altii sunt dependenta.
Sunt dependenta de micile bucurii ale vietii. Asta e. Avantajul e ca micile bucurii ale vietii pot fi provocate, invocate, create chiar de mine. Sunt dependenta de sinceritate, de un zambet sincer, de o vorba spusa din suflet si de un gest sincer (fie ele rele sau bune).
Nu mai sunt dependenta de atentia si dovezile permanente de iubire ale partenerului de viata. Nu mai sunt dependenta de haine si iesirile permanente. Nu mai sunt dependenta de ” asa vreau eu si asa trebuie sa se intample” . M-am descoperit in schimb pe mine. Ma descopar in fiecare zi. Ma las in voia vietii. Ma las ghidata. Ma las dusa. Si micile bucurii ale vietii vin exact cand nu te astepti.
Sunt dependenta de ingerul meu pazitor si de discutiile cu mine insami. si asta de fapt e singura dependenta de care nu vreau sa ma las.
